Annos '70. Maistros de limba sarda ischedados dae su Ministèriu

de Sarvadore Serra Nieddu


Nazione Sarda
, “giornale bilìngue de s’identidade”, fiat unu periòdicu chi essiat in su sèculu coladu. Custa revista fiat nàschida dae su “Circolo Città Campagna”. Aiant cumintzadu a la publicare in sos annos ‘70 e ant sighidu finas a cumintzos de sos annos ‘80. 
S’animadore fiat Antonello Satta. Bi collaboraiant intelletuales comente Giuanni Lilliu, Francesco Cesare Casula, Elisa Nivola, Gianfranco Contu, Eliseo Spiga, Mauro Perra, Paolo Montaldo, Roberto Olla, Giannetto Cossu e àteros medas.
Trataiat
argumentos relativos a sa limba, a sa cultura, a sa polìtica, a sa sotziedade sarda, e si interessaiat de sas temàticas de sas àteras minorias linguìsticas.

In su 1978 at formadu parte de su “
Comitadu pro sa limba sarda”, cun sa punna de collire firmas in favore de una lege regionale pro su bilinguismu. In su primu nùmeru de su 1981 Nazione Sarda aiat fatu unu colpu giornalìsticu: aiat iscobertu chi su Ministèriu de s’Istrutzione si fiat informadu subra de sos maistros e professores chi insinnaiant sa limba sarda in iscola, e chi su Proveditoradu de Tàtari, pro parte sua, aiat pedidu informatziones a prèsides e direttore didàticos.

Ma ite est acuntèssidu de pretzisu? Cun una
“reservada de Gabinete”, e pro èssere prus craros, cun sa nota 13.2.1976, n. 41906, su Ministèriu aiat chertu ischire ite fiat sutzedende in sas iscolas in contu de limba sarda. Su Proveditoradu de Tàtari no aiat pèrdidu tempus: aiat bogadu a campu una tzirculare chi teniat comente ogetu “Iscolas de Sardigna – Introdutzione de sa limba sarda”, pedende a sos Prèsides e a sos Diretores didàticos de s’astènnere dae assùmere cada initziativa in matèria, e in prus, de informare deretu s’iscrivente de atividades didàticas – culturales chi aerent interessadu s’introdutzione de sa limba sarda in cussas iscolas e istitutos.

Non paret esageradu a faeddare de ischedadura
. De seguru custa initziativa torraiat cun una polìtica pretzisa de su guvernu tzentrale de tando, chi si bidet chi cunsideraiat unu perìgulu su de pònnere in contu un idioma chi no esseret s’italianu. E s’inimigu l’aiat sebertadu cun craresa: in su testu in italianu, infatis, si faeddat de Introduzione della lingua sarda”, non “del dialetto sardo.
Ma custu non nos depet ispantare. Sa crèschida e sa decàida de una limba, in campu didàticu comente in custu casu, o prus in generale in àmbitu pùblicu, est semper unu sèberu polìticu. E cando in unu corpus sotziale si pesat sa chistione de sa limba est ca b’at in giogu echilìbrios pretzisos.



Foto de presentada: Dimitri Houtteman on Unsplash

natzione sardajpg