Is annos sorgonesos de sa famìglia Gramsci

De Marco Marras


Sa figura de s’intelletuale Antonio Gramsci est istètia una de is prus importantes in su Noeghentos, sardu e italianu. De is annos sardos de sa vida sua, si connoschet prus che totu s’orìgine ilartzesa
 de sa famìglia materna, e su fatu chi est nàschiu in Ales, bidda in ue su babbu est istètiu Uficiale de su Registru fintzas a su 1891.
Est pagu nodiu però ca sa famìglia de Antonio Gramsci at bìviu in sa bidda de Sorgono in is annos intre su 1891 e su 1898. Prus de ses annos, in is cales Antonio est crèschiu in un ambiente familiare sanu e profetosu, chi però, a sa fine, sunt istetios cuaos dae sa memòria familiare pro more de fatos e momentos chi ant marcau sa vida de sa famìglia a manera negativa, e gasi nisciuna biografia at mai afungudau s’istùdiu a pitzu de custu tretu de sa pitzinnia de Antonio.

In su 1891, Francesco Gramsci, su babbu de Antonio, fit numenau diretore de s’ufìciu de su Registru de Sòrgono e aiat dèpiu lassare Ales, sa bidda de sa Marmidda, pro s’istabilire in su cabu de logu
 de su Mandrolisai, cun totu sa famìglia sua.
In is annos sorgonesos, sa famìglia Gramsci at bìviu momentos de cuntentesa manna, sende nàschidos inie tres de is ses fìgios, ma at dèpiu dighire fintzes fatos e situatziones chi ant furriau a manera dramàtica sa sorte familiare, orruta in disgràtzia. Sunt istètios annos chi ant marcau po semper su tempus benidore de is Gramsci e de Antonio in particulare. Si podet ispiegare gasi su fatu ca is biografias de Antonio Gramsci ant sempre relegau sa parentesi sorgonesa a pagas paràulas.

Sende su titolare du un’ufìciu importante, Francesco (connotu che a “Cicillo” pro more de s’orìgine campana) e sa pobidda giòvana Giuseppina Marcias, in pagu tempus aiant istrintu relatziones de importu cun is notàbiles de sa bidda, centru amministrativu de importu de sa regione de su Mandrolisai. Is interessos non fiant pagos e is notabiles fiant bene acapiaos intre issos, ispecialmente a livellu de interessos polìticos, ca in sa Sardigna de s’època, comente finas in su Meridione italianu, fiat normale chi esserent pagas personas a pigare is decisiones de importu po sa maioria de sa pobera gente, illiterada, ignorante e chentza deretu de votu perunu. Is pagas personas chi amministraìant su potere fiant tando imprenditores, rapresentantes de sa borghesia noa e de s’antiga nobiltade orruta in decadèntzia, e is impreaos in sa burocratzia. Francesco Gramsci faiat parte de custos ùrtimos, e po custu non ddi fiat risultau cumplicau intrare in cussu piticu ma importante atòbiu de notabiles locales.

Est in custu sentidu chi si podet foeddare de annos felices po sa famìglia. No funt pagos is artìculos de giornales de tando, che a s’Unione Sarda o La Nuova Sardegna, in ue su nùmene de Cicillo cumparit paris a cussos de Costa, Cubeddu e Serra ògnia borta chi si foeddat de fatos o atòbios chi si celebraiant in Sòrgono, o finas de banchetos cun polìticos casteddaios famaos benios in bisita de propaganda.
Is fìgios de Cicillo e de Giuseppina nàschidos in Sòrgono (Mario, Teresa e Carlo) ant tentu cumente “babbos” personas chi faiant parte de custu giru de notàbiles, a cunfirmu chi sa famìglia Gramsci fiat istètia bene acetada e integrada in is dinàmicas de sa bidda.

Antonio puru fiat creschendo, però a pustis de unos cantu annos aiat cumentzau a amostare is primos singiales de sa maladia chi dd’aiat trumentau pro totu sa vida sua: una forma de tubercolosi chi dd’aiat picigau a sa colunna vertebrale, e chi non dd’aiat permìtiu de s’isvilupare in artesa, cun cunsighentes dolores fitianos. Custu fatu aiat contribuiu a pònnere pistighingios in sinu a sa famìglia. Probabilmente, su de tènnere unu fìgiu cun un’infermidade de custu tipu cumportaiat un’ispècie de tabù chi non fiat simple de acetare pro sa mentalidade rurale de cudd’època.
Fit tando chi, po is dolores de Antonino, sa famìglia - ma Giuseppina in particolare - aiat betau is curpas a sa picioca chi dd’agiudaiat cun is pipios, responsàbile de àere fatu orrùere su pipiu. De custa manera si chircaìat una giustificatzione a su fatu chi su malecaduco de Nino non fesset dèpiu a fatores de tipu congènitu.
Inevitabilmente, custu fatu est istètiu unu corpu forte a sa trancuillidade familiare. De un’atera manera, fortzis, est serbiu fintzas a ismanniare, chi est possibile, s’amore e s’atentzione de mammà Giuseppina pro su fìgiu Antonio.

In ògnia manera, sa vida depiat sighire. Babbu Cicillo traballaiat in s’ufìciu, is fìgios mannos andaiant a iscola, Giuseppina creschiat cun amore Antonio. Fintzas a cando un àteru fatu est sèrbiu a pònnere fine a sa parentesi sorgonesa: s’arrestu de Francesco Gramsci, acusau de àere furau e privau s’Ufìciu de su Registru de una cantidade de dinare importante. Pro nàrrere sa beridade, sa conduta de Francesco non fiat sempre istètia lìmpia, e aiat fintzas dèpiu ingurtire acusas de pràticas non meda lìmpias e curretas, de is cales foeddant fintzes is cuotidianos de s’època. In prus, non s’ischit cun seguridade chi custa acusa de su 1898 fit conseguèntzia de dinàmicas polìticas po su fatu chi issu no aiat sighiu sa moda polìtica de su momentu, decìdia po is cumpàngios notabiles sorgonesos; certu est chi is paperis de su processu a Cicillo Gramsci dd’acusàant de àere furau prus de chimbe mila francos, una cifra importante po s’època.

Is conseguèntzias sunt nodias: po sa famìglia Gramsci s’ùnica oportunidade fiat de torrare in sa bidda de Giuseppina, Ilartzi, in ue issa e is fìgios podiant contare in s’agiudu de s’amorosa tzia Grazietta, sorre de Giuseppina. Francesco at a torrare a domo petzi a pustis de chimbe annos. Totus ischint cumente fit manna sa delusione de Antonio a pitzu de s’atzione de su babbu, e viceversa cumente arregordat cun amore sa figura de sa mamma.

In is annos imbenientes, Cicillo e de Giuseppina aiant cuau sa memòria de Sorgono a is fìgios e a is nebodes, e pagos sunt is ammentos iscritos in is biografias de Antonio Gramsci. Issu at a arregordare cun amore sa pitzinnìa in Ilartzi, e s’amore incommensurabile pro sa mama Giuseppina, mentres is acinnos a su babbu Cicillo isparint luego de is lìteras iscritas a sa famìglia.
Difìcile est a pentzare chi totu custas dinàmicas no apant tentu importàntzia in sa pitzinnia de Antonio, mancari chi sa parentesi sorgonesa (de sa vida e de sa famìglia sua) no siant bessias a campu, chi non a manera isporàdica.

In pagos annos, Antonio Gramsci aiat sighiu a crèschere e istudiare in Ilartzi, po viagiare poi a Casteddu e a Continente, e divènnere su personàgiu polìticu, filòsofu e intelletuale chi su mundu at connotu e sighit a connoschere in is annos.

Copertina librojpeg

Foto de presentada: autore


Note bibliografiche:
- Maurizio Pretta, "I Gramsci a Sorgono: la famiglia, la politica, il processo", in Antologia Premio Gramsci XIII edizione: Ales-gennaio 2013, [coordinamento editoriale, Giorgio Serra]; Sassari: Edes, 2014, 555 [coordinamento editoriale, Giorgio Serra]
- Marco Marras, I Gramsci a Sorgono, Iskra Ghilarza, 2014