Carchi meledu a pitzus de su Progetu de s’Academia de su sardu LemONS

de Omar Onnis

Sàpadu 7 de ghennàrgiu, in Casteddu, in un’adòbiu pùblicu, s’assòtziu “Acadèmia de su sardu” at presentadu unu progetu a pitzu de sa chistione manna de s’uniformatzione gràfica de su sardu.

Imàgine: Ansa

Cun su finantziamentu de sa “Fondazione di Sardegna”, s’assòtziu proponet de regollire totus is lemmas – est a nàrrere is paràulas elencadas in unu ditzionàriu – de is chi issos narant “is duas variantes” de sa limba sarda: campidanesu e logudoresu-nugoresu. Un’àteru obietivu est de pònnere in òpera un’atlante linguìsticu. Sa punna decrarada est de aunire a su mancu graficamente su sardu. In is duas variantes.  

In is tìtulos de is mèdios de informatzione custa cosa est contada male meda.
Narant belle totus de “unificatzione” de su sardu, ma, leghende is propustas de s’Acadèmia, essit a campu a manera lìmpia chi s’interessu issoro est de codificare e de standardizare duas “variantes” comente chi esserent duas limbas diferentes. S’obietivu de las aunire est postu in unu momentu a pustis e paret sceti ipotèticu. 

S’idea de formare unu repertòriu lessicale de totu su sardu e de pònnere manu a un’atlante linguìsticu et bona meda, mancari no siat noa etotu. Però custa operatzione, presentada comente chi siat noa e cun sa solutzione de sa chistione linguìstica in butzaca, ponet dudas medas e est un’arriscu mannu. A su mancu pro duos òrdines de resones. 

Su primu pertocat a manera dereta siat su livellu linguìsticu siat cussu de sa polìtica linguìstica (non sunt sa pròpia cosa).  

In su livellu linguìsticu tocat de nàrrere una borta pro totus chi no esistint custas duas variantes mentovadas in su progetu. No esistit su “campidanesu” e no esistit su “logudoresu-nugoresu”. Chie faet riferimentu a is limbas de sa poesia depet àere s’onestade de pretzisare chi cussas non sunt duas variantes linguìsticas e prus pagu puru gràficas. Bastat de studiare is cosas pro lu cumprèndere. Tando, giai inoghe b’at sa prima premissa fartza.

Si bolimus faeddare de variantes de su sardu, tocat de nde mentovare nessi dughentos. Fintzas in s’impreu poèticu non b’at una règula gràfica definida. Semper e cando, non est curretu nen profetosu fundare unu progetu de standardizatzione a pitzu de su limbàgiu poèticu-literàriu. Connoschimus s’esempru stòricu de sa limba italiana, basada a subra de sa limba de Boccaccio e de Petrarca, cun totus is problemas chi at procuradu custu sèberu. 

Pro cantu pertocat sa polìtica linguìstica chi nd’essit a pìgiu de custu progetu, b’at de nàrrere chi impònnere a custa manera duas codificatziones gràficas e duas standardizatziones bolet nàrrere sceti istitutzionalizare sa partzidura de su sistema linguìsticu sardu in duas perras, est a nàrrere in duas limbas. Custu eat unu sèberu polìticu, no linguìsticu, e depet èssere presentadu cunforma a sa natura sua, sena iscòticos e sena trampas retòricas. Est una propusta legìtima, a chèrrere duas limbas sardas in Sardigna. Tocat de lu nàrrere craru, però, e de pònnere fatu a custu sèberu cun onestade e limpiesa intelletuale. Si nono, torro a nàrrere. est sceti una trampa. 

S’àteru livellu problemàticu de su progetu tocat sa chistione de chie promovet e de chie finantziat s’operatzione. In custu casu, sa “Fondazione di Sardegna”. Est a nàrrere un’ente privadu. Sa pregunta benit a sa sola: comente mai unu progetu comente a custu no est promòvidu e finantziadu dae sa Regione? Non diat èssere nemmancu sa prima borta. Totus connoschimus sa cherta sotziu-linguìstica de su 2006, fata a manera professionale a contu de sa RAS. B’at fintzas unu problema polìticu a fàere is cosas, e custas cosas prus chi totu, in foras de s’àmbitu istitutzionale pùblicu. Bi sunt, in custu tretu de sa chistione, elementos de atentu democràticu e de credibilidade scientìfica chi non podent èssere postos a una banda. Diat èssere bonu a retzire carchi sceda a pitzu de custu puntu dae is persones interessadas. 

In prus de custas dudas e de custas crìticas, est cosa bona a fàere carchi propusta e abèrrere carchi tretu de otimismu (de sa voluntade). 

In custos annos, mescamente cun is giuntas regionales Pigliaru e Solinas, sa chistione linguìstica est torrada a nudda, pagu cunsiderada, bogada a campu sceti comente diversivu o comente scapadòriu. Ma su sardu no est mortu e antzis s’impreu suo in is ocasiones pùblicas e in is mèdias de massa e sotziales est andadu a dae in antis. S’impreu scritu est crèschidu, pro more de su traballu profetosu de is chi ant postu is bases pro is règulas gràficas.

In mentras chi is fanàticos de sa LSC e de Is Arrègulas brigaiant a pare, is impreador*s de su sardu scritu atzapaiant maneras de scrìere comunas. De su restu, is règulas de base sunt a su 90% is pròpias fintzas in is duas propustas codificadas. Bastat de detzìdere chi est prus de importu su protzessu de su progetu, e totu in unu torrat a craru chi is cuntierras serbint sceti a chie las faet, pro carignare is egos issoro.  

Nàrrere chi su protzessu est prus de importu de su progetu at su sensu de donare prus importàntzia a s’impreu cuncretu de sa limba chi a is ideas de chie proponet custa o cudda solutzione e a pustis las difendet contra a totus e a totu.  

Siat comente si siat, s’idea de una regollida de su lèssicu sardu est bona, aici etotu comente cudda de un’atlante linguìsticu. In prus, b’at de abèrrere torra sa cherta sotziu-linguìstica fata in su 2006 pro la rennoare.

B’at fintzas su resurtadu de sa Cunferèntzia aberta fata in Nùgoro in su 2017, publicadu in su libru Sa dòpia ferta (Condaghes), de pigare comente riferimentu. Annango chi est de importu fintzas sa propusta de su linguista Roberto Bolognesi de fàere una chirca dedicada a su mundu de s’iscola sarda. Is dificultades mannas chi is generatziones giòvanes sardas atzapant in s’andamentu scolàsticu issoro at o no at unu ligòngiu cun sa chistione linguìstica? E, si l’at, comente funtzionat? Sunt cosas de importu mannu chi est mègius a las ischire. Nemos, a livellu istitutzionale, las at cunsideradas mai, fintzas a oe.

Sa propusta s’agatat in Facebook, ma diat èssere cosa bona de nde fàere unu progetu pùblicu, istitutzionale, bene finantziadu. In pagas paràulas, no est chi movimus dae zero.

E però, a bisu meu, depet èssere sa RAS, si custa entidade polìtica tenet unu sensu, a pigare s’ingàrrigu de acumprire totus custos progetos e a nde fàere unu programma ladu e fungudu, democràticu, pro is annos chi benint. Cale si siat maioria b’apat in su Cunsìgiu regionale. 

Sa chistione linguìstica sarda no est sceti unu contu de identidade, de reconnòschere e de impònnere dae s’artu. In contu de identidade est pretzisu tènnere una craresa manna: de ite faeddamus cando faeddamus de identidade e de fatos identitàrios? Su perìgulu de un’acostamentu (sceti) identitàriu est prus mannu puru cando b’at a campu s’idea de una partzidura de su sardu in duas variantes, ca dae custu est tropu fàtzile a lassinare in duas identidades diferentes, belle etotu ètnicas. Tocat de meledare bene meda a pitzu de custu tretu de sa chistione.

No est nemmancu unu tema de lassare a is ambitziones personales de chie si siat o a initziativas improvvisadas o fatas a manera pagu professionale. Sunt chistiones matanosas, difìtziles, chi non podent èssere afrontadas sena cumpetèntzias, stùdiu, cunfrontu abertu e unu traballu bene ordimingiadu e sutapostu a totus is averguaduras chi serbint. Su progetu de s’Acadèmia de su sardu paret chi no tèngiat in perunu contu custos problemas e, antzis, arriscat de fàere prus dannos de is chi bolet sanare.

Cun totu custu, podet èssere peroe s’ocasione bona pro torrare a abèrrere s’arresonu pùblicu a pitzu de custa chistione. 


Imàgines: Ansa e academiadesusardu.org

4 commenti

  1. Salude. Cales diant èssere sas maneras de scrìere comunas atzapadas dae sos impreadores de su sardu scritu? Sende un’impreadore lu dia chèrrere cumprèndere mègius. B’at àpidu unu protzessu a nuscu de koinè dal basso chi at postu manu a sas critutzidades de sa Lsc? Bonos printzìpios de annu a totus

    • Salude.
      Esistit totu unu mundu articuladu e plurale de impitadores de su sardu scritu. In is mèdios sotziales e in àteros tretos de impreu. Est unu protzessu bivu, chi at profetadu de is codificatziones de is annos colados. Sa LSC, mancari siat odiada dae gente meda, at fatu meda de bonu, in custu sensu, mescamente cando est abarrada in foras de is cuntierras e de in gherras personales o de interessu. Ma fintzas is Arrègulas, cun totu chi aiant una punna prus pagu generale e pan-sarda, naramus, ant contribuidu a criare una prassi de scritura prus controllada e normada, chi nos torrat a contu etotu.
      Mancat galu s’iscola, mancant s’universidade e is istitutziones. Custu emmo.
      S’idea mea est chi su traballu de cherta e de normatzione fatu dae espertos e professionistas, podet andare in pare cun s’impreu “dae giosso”, ispontàneu. No est fàtzile, ma tocat de bi pigare parte, cada unu cun sa fortza e is cumpetèntzias suas, cun spìritu fraigadore e generosidade, sena polèmicas. Si s’idea est cussa de donare una forma standardizada, subra-locale e “universale” a su sardu.
      Si imbetzes s’idea est de partzire su sistema linguìsticu sardu in duas perras o prus, de sarbare su livellu dialetale e folclòricu contra su livellu comunu, o de pònnere unu dialetu locale contra a is àteros, in una gherra tonta e sena isperàntzia, tando no est su giogu meu e mi nde istèsio a un’ala cun praghere.

  2. Partire su sardu in duas variantes, e tando proite no 3 , 4 …300 e prus, est un’isabliu mannu. Inue pasat sa lacana? Cun cales isoglossas si signat? Cuncordo cun s’idea de su protzessu est cusdu chi semus chirchende de fàghere cun su progetu ‘Sardu in iscola” chi cheret faghere connoschere pro l’ispaghinare s’isperimentatzione de s’Istitutu Cumprensivu de Peifugas inue dae 5 annos insignant su sardu impreende su 20 % de sas oras de autonomia didatica chi onzi iscola at segundh sa lege.
    Semus chirchende de fàghere galu una chirca psicolinguistica subra custa isperimentatzione pro cumproare si custu isperimentu at causadu bantazos connitivos .
    Amus fatu già 3 aboios in S’Ulumedu, Ossi, Mara Arbarei. Semus in cuntatu cun s’Universidade de Tatari pro sa formatzione de sos insignantes.

  3. Seo de su parere chi onni sardu mantenza sa limba sua, tsntu e sempre sardu,issu e lombardo.anzisi si conserva pru bene onnia tradizione, tanti noisj si comprendeusu sempre.. sa lotta andata fatta a ottenere su restu isola e tottus so aerosol diritto…….saludoso a tottus dandro

Lascia un commento / Cummenta

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *