is-contus-de-kiev

Is contos de Kyjiv. Una mirada a pitzu de is raportos culturales e polìticos intre Rùssia e Ucraina

Pubricaus unu contu de Lisandru Mongili in sa trasmissione Is contus de su domìnigu de sa RAI pro sa Sardigna de su 13 de martzu 2022.


de Lisandru Mongili

Deo seo stadu incue, in su 1988. S’esperièntzia est stada forte meda in Rùssia a manera generale proite ddoe fiat sa perestrojka e totu pariat possìbile, e seo andadu in Ucraina puru.

Prima de totu, arribende de Mosca, tocat a pensare chi Kyjiv est a milli treghentus kilòmetros de Mosca. Est un atru logu. In cuddu tempus, in s’Unione Soviètica, cando arribaias incue, comente sardu, sa primu cosa chi apo bidu fiat sa limba, ca totu fiat scritu in ucrainu. Mi regordo semper, in su trenu de note – ca ddoe fiant cuddos trenos de note sovièticos bellos meda – mi fia schidadu e fia in un atru logu, totu birde, totu no prus niadu, e ddoe fiat custa ràdiu, chi trasmitiat in una limba chi deo no cumprendia.

E a sa lòmpida custa tzitade manna, bella meda, ca Kyjiv est bella meda, inue m’aiant assinnadu a unu de su KGB, chi mi sighiat de mangianu a merì, e chi deo apo sfidadu. Est a nàrrere, dd’apo custrintu a andare a pee fintzas a Babyn Jar, chi est su gorropu terrìbile de Kyjiv inue ant ochidu a trintamilla Ebreos sa chida a pustis de s’ocupatzione nazista, ghetende-nche is corpos. Ma in su tempus sovièticu ddoe fiat feti una losixedda chi no amentaiat a is Ebreos, ma, genericamente, a is “tzitadinos sovièticos” ochidos.  

Sa cosa chi m’aiat spantadu fiat stada sa reatzione de is collegas moscovitas a s’andada, ca totus naraiant “E ite ddoe faes in Ucraina? Là chi sunt antigos, no sunt interessantes”. E, invecias, fiant interessantes meda, e fiant meda diversos e cuntrarios a is collegas moscovitas. Ddoe fiat una cuntierra acadèmica, naraus. Però sa cosa prus de importu fiat sa limba. Totu fiat scritu in ucrainu però sa gente, e prus chi totu is collegas, sa gente studiada, chistionaiant in russu.

S’ucrainu fiat cunsideradu che su sardu in Sardigna, una limba de pagu contu bona feti a contare contos. Totus ddu connoschiant, ma pro faeddare de cosa sèria depiant faeddare in russu.  Si chistionat meda de sa diferèntzia aintre is Russos e is Ucrainos o de su fatu chi, comente narat Putin, sunt su pròpiu pòpulu. Podeus nàrrere chi est berus e fartzu a sa pròpia manera. Ca ddoe at de seguru unu cuntinuum: ddoe sunt cosas chi ddos aunint, ma cosas meda chi ddos dividint. E a bortas sunt is pròpiu cosas. Duncas no si cumprendit bene. Pro nàrrere: totu is duas narant chi benint de custu Stadu chi si tzerriaiat sa Rus’ de Kyjiv [IX-XIII secc.]. No sa “Rùssia”, sa Rus’: ca bortendi in limbas nostras custa cosa cunfundit.

Pro nàrrere, Rùssia in russu no si narat “Russia” ma si narat “Rossìja”: est unu càmbiu cunforma a custa raixine “Rus’”. Duncas sa discendèntzia de sa Rus’ a sa Rùssia ddoe at, ma est indireta. E prus chi totu custa tzivilidade est sparèssida ca est arribadu Gengis Khan (o mellus, is eredes suos) chi at sciusciadu totu. E duncas est una cosa mìtica, sa Rus’. Chi no cumprendiat sa zona de Mosca, sinò in sa fase finale e ainnantis de sa fundatzione de Mosca, e de su mudòngiu in custa tzitade de su centru de s’Ortodossia (1321), chi de Kyjiv fiat passadu in sa tzitade de Vladìmir e infinis in Mosca, sende custa tzitade diventade sea de su Grandu Principe, chi fiat una zona ugro-fìnnica.

A pustis de custa invasione tàtaru-mòngola is Islavos ant mòvidu a cudda parte puru, dd’ant colonizada, e ant furriadu sa zona de Mosca a slava issa puru. Kyjiv est decàdida, e pro duos o trexentos annos sa presèntzia mòngola in sa chi oe est sa Rùssia, sa presèntzia polaca in sa chi como est s’Ucraina e sa presèntzia lituana in sa chi imoe est sa Bielorus’ ant divìdidu custas natziones, chi ant tentu pro sèculos una stòria diversa, e si sunt formadas che natziones distintas.

Ma tenint evidentemente sa matessi raixina. Un’atra cosa est sa diferèntzia linguìstica: unu Russu no podet cumprendere s’ucrainu, ma totus is Ucrainos cumprendent su russu, ca dd’ant fatu a scola. Sa russofonia de is Ucrainos no est un’apartenèntzia, est unu pagu comente s’anglofonia de is Irlandesos o, pro nàrrere, s’italofonia de is Sardos.

Medas Sardos semus semper chistionende in italianu ma connoscheus su sardu: figurae-‘si una situatzione chi s’assimbillet pagu-pagu a sa nostra. Ma s’ucrainu fiat vietadu a su tempus de s’Imperu zarista. Custu puru est importante pro cumprendere sa situatzione. Fiat pròpiu vietadu dae sa lei, no si podiat nen scriere nen ligire. Una situatzione chi nosatros in Sardigna no amus mai connota.  

Una cosa chi segundu mei est de importu e chi depemus imparare a bìere est ca cuddos pòpulos, is Russos, is Ucrainos, sunt pòpulos chi nos’assimbillant puru. Nosatros ddos bideus comente pòpulos cumpletamente diversos, però totus ligeus is romanzos russos, o ddos eus lìgidos provende emotziones, fele, cumpassione, cumpartzende cunsideru e giuditziu, comente chi is cosas chi si contant s’acontessent in domo nostra. Naturalmente sunt pòpulos diversos de nosatros, però sunt pòpulos europeos, puru cristianos, pro nàrrere. E ddoe at diversidade meda aintro de issos. Invecias ddos pigaus comente unu blocu, e ddos castiaus atraversu schemas geopolìticos o ideològicos: e custu est lègiu meda. Ddoe est unu muntone de pregiudìtzios a pitzus de sa gente de s’Est, no feti de Russos e Ucrainos.

Sa cultura italiana at dispretziadu is Islavos puru, pro sa chistione de sa làcana orientale de s’Itàlia. Su perìodu de s’Unione Soviètica nos at divìdiu, e imoe puru ddoe at in Mosca un’ideologia “euroasiàtica” chi biet s’Europa comente una cosa distinta de sa Rùssia. Epuru, pro nàrrere, Dostoevskij at scritu su romanzu S’idiota in Firenze, e Gogol’ Is ànimas mortas  in Roma (chi segundu mei est su libru prus de importu scritu a pitzus de sa Rùssia, e de s’Ucraina puru, ca Gogol’ fiat un’Ucrainu, tocat a ddu regordare, ca s’umorismu puru est connotu pro èssere tipicamente ucrainu). In realtade, Kyjiv est prus acanta a s’Itàlia de cantu no siat acanta a Mosca, comente distàntzia.

Sunt pòpulos profundamente europeos, torro a nàrrere. Is murallas de su Cremlinu de Mosca sunt istadas fatas de is pròpios architetos chi ant fatu su casteddu Sforzesco in Milanu. Certus, ddoe ant diferèntzias de religione, ma is Gregos puru sunt ortodossos, però sunt Europeos. Est unu mundu afascinante, mannu, cunforma a is dimensiones nostras, e chi est stadu separadu de s’Europa ocidentale pro casi unu sèculu. Però, su de ddos castiare comente alienos mi lassat dudosu.

Ddoe at unu muntone de pregiuditzios a pitzus de custos pòpulos, chi no agiudant in custu momentu. E prus chi totu su chi mi spantat est su de cunsiderare s’Ucraina oeindie comente chi no tenghessit sugetividade. Issos depent acetai custu, depent fàere cust’atru, narant. Ma issos imoe sunt esprimende sugetividade, sunt unu pòpulu comente is atros, e meressint su rispetu chi si depet a totus is pòpulos, no sceti a cuddos chi nosi parint prus acanta, o simpàticos.  

Fotografia: musement.com

Lascia un commento / Cummenta

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato.