Sostitutzione linguìstica. Preventzione e cura

de Giagu Ledda

In Sardigna, òmines e berbeghes non si l’isfrancant dae duas maladias chi si mustrant in sa limba e cun sa limba. Sas berbeghes si podent ismalaidare de sa “maladia de sa limba biaita” chi, cun sa sugetzione psicològica a sos anglitzismos chi tenet su provintzialismu italianu, est mutida “blue tongue”; maladia epidèmica, transitòria. Ma no apo a faeddare de custa.
Sos òmines, in càmbiu, sunt sugetos a un’àtera genia de maladia, chi no aparit in sos tratados de patologia mèdica, ma chi tenet efetos destruidores in s’autoistima personale de sos sugetos chi la sufrint. Su nùmene suo est: sostitutzione linguìstica, o càmbiu de limba, isperende chi, semper pro provintzialismu, no li pòngiant a nùmene “language substitution”.

Custa maladia est endèmica in Sardigna, comente lu fiat sa malària in sos sèculos colados, est a nàrrere: tenet una permanèntzia costante in su logu chi s’istùdiat, chi pro su chi nos pertocat est s’ìsula nostra. Est presente fintzas in ogni àteru logu in ue esistit una limba minoritària e minorizada. Sa manifestatzione sua prus caraterìstica est su càmbiu o abbandonu linguìsticu.
Sas càusas de custa maladia sunt medas e vàrias: in antis de totu pressiones econòmicas e culturales importantes, ma sa càusa prìntzipe si podet reconduire a su pagu cunsideru chi sos meres de sa Sardigna, meres de foras e de intro, ant tentu pro sa limba nostra, semper cunsiderada ruza. A custas càusas si lis est annanta sa paga resistèntzia de sos sardos, cando non sa complitzidade, a sa fura de sa limba issoro.

Sa maladia de sa sostitutzione linguìstica si manifestat cun sìntomos e signos fìsicos e emotzionales, individuales, familiares, e sotziales. Comintzat a manera muitza, fartza, cuada, ma in fines si manifestat in totu su ventàlliu suo de signos: dificultade a agatare, in sa limba adotada, sa paràula prus adata a su pensamentu prus ìntimu, illissigadas grammaticales e/o sintàticas, chi a bortas faghent fintzas a rìere, ènfasi e pompa in su faeddare, acumpangiadas su prus de sas bortas dae acchichiaduras, blocu de su limbàgiu e afannu.
Dae unu puntu de vista emotzionale, totu custos signos si aunint a disànimu, tristura, apatia, iscoramentu (custas ùrtimas manifestatziones presentes pro su prus in pessones mannas); si perdet su ritmu e sa musicalidade de sa limba originale, sa sarda, pro achirire ritmos e musicalidade dissonantes chi medas bortas si cherent cuare, ma cun unos resurtados penosos. In s’ambiente familiare si podent dare casos de fìgios chi rimpròverant a sos babbos e a sas mamas de non lis àere faeddadu in sardu e custos chi nant chi l’ant fatu pro su bene issoro, “io mi’ ti ho voluto imparare l’italiano” est sa frase prus repìtida.

Sos chi sufrint de custu male, tenent netzessidade de sa cumprensione nostra prus manna, de solidaridade, de amparu e de apògiu, ca sa cura est longa, ma dae custa maladia si podet sanare. Petzi chie at patidu un’istadu de disprètziu a sa limba pròpia ischit cantu est grave custu istadu patològicu.

Sa preventzione e cura de sa sostitutzione linguìstica comintzant cun esertzìtzios fàtziles: saludare in sardu, a mangianu e a sero, nàrrere bonas dies e bonu sero; preguntare a un’amigu: comente istas e ite novase frade tuo e sorre tua totus bene? Custos esertzìtzios tocat a los fàghere cun trancuillidade e seguridade, sena pònnere nen cara de carabineri, nen cara de macu. Bisòngiat cunsigiare a s’agatare cun àtera gente chi la pensat de sa matessi manera e pensare chi de custa gente bi nd’at meda. Su coràgiu de unu faghet essire a campu su coràgiu de àteros, in una progressione geomètrica. Custu est seguru.

Àteru cunsìgiu bonu est su de istimulare a andare in sas librerias e comporare e lèghere libros in sardu, poesia o prosa est indiferente, pro mannos e minores; sas publicatziones in limba sarda, de autores nostros o furisteris traduidos a su sardu sunt creschende semper prus in custos ùrtimos annos. Pro chie su sardu no l’at mai intesu in domo sua, ma chi a seguru no li sonat a origras comente su finlandesu, e semper chi tèngiat su disìgiu de l’imparare, bi cheret passièntzia e impignu. Su chi importat est a chircare de frenare s’avantzamentu e isparghimentu de custa maladia de sa sostitutzione linguìstica.

Devimus cunsigiare chi est una bona pràtiga su de comintzare a iscrìere in sardu fintzas sas cosigheddas de pagu importu: sa lista de su chi unu comporat in butega, pane, abba, petza e àteru; imbiare sos sms a sos amigos in sardu: nos bidimus a s’essida de iscola o nos bidimus cras mangianu; isfortzare·si de iscrìere semper in sardu sas annotatziones pro s’incràs e sos apuntos personales, pro esempru: mèrcuris a sas ùndighi collòchiu cun sos professores de fìgiu meu. 

Comintzare s’arresonu in sardu e sighire fintzas si s’interlocutore rispondet in italianu, non pro marrania, ma comente cunfrontu igualitàriu intre duas limbas. Sa cura est longa, ma cun testorrudesa si podet sanare. Sos primos signales de megioru sunt: sa pèrdida de timòria de faeddare in sardu cun gente disconnota, s’iscumparta de birgòngia e de ogni tipu de cumplessu, una sensatzione disconnota de praghere ìntimu pro imparare ogni die de prus sa limba de sa terra pròpia, bìdere chi b’at semper prus gente chi si curat dae su male de sa limba, èssere cussiente de partetzipare in prima pessone a custu grandu càmbiu chi s’est dende.

Foto de presentada: Jackson Simmer on Unsplash

27 gen 2021

Un commento

  1. In su mamentu ca apu acabau de ligi s’artìculu, ndi est lòmpidu unu bisongiu mannu de iscriri calisisiat pensamentu, mancai iscritu mali cun fuedhus irballiadus, ma chi fessit in sardu (in campidanesu). Sa beridadi est ca s’ant furau s’istintu de chistionai in is lìnguas de sa terra nostra (e a su mancu nos est abarrau unu pagu ‘e istintu a pensai in is lìnguas sardas).

    Ndi est unu numeru mannu de genti ca, comenti a mie, est istetia criada in italianu (e cun cussu bollu nai lingua, cultura, istoria, fintzas sa castiada filuitaliana a sa cosa sarda), mescamente in is biddas e zonas acanta a is cidadis (deu apu bividu is primus 20 annus e prus in Assémini, acanta ‘e Castedhu, aundi fainti unu de is produtus de prus importu e prus ligadus a sa “sardidadi”: s’Ichnusa).

    Immoi ca tengiu 33 annus, e fait annus ca apu lassau a palas cudhas arrexinas allenas, “de foras”, e sa vida m’at fatu conoscit sa Sardinnìa, m’agatu intra prexu mannu e feli, perdiu.
    Su prexu est mannu poita seu iscoberrendi cun maduresa sa terra mia, su sinnificau de essi sardu, sa bariedadi de custa terra, is ca pariant problemas funt virtudis, donnia die agatu mutivus po m’intendi artivu de essi parti de custa istoria sarda.

    Su feli nascit de su sinnu ca apu perdiu meda in sa primu parti de vida, no m’agataia completamenti cun sa familia ‘e babbu, estaisciri tius/as, primus e sorrestas, totus pessonis istravanadas, isceti po sa diferentzia de lingua (est a nai ca deu no arrennesciaia a chistionai beni in campidanesu, poita totu sa familia biviat e bivit in dh’una bidda in su Campidanu ‘e mesu), poita issus fiant “de bidda” , atesu de Castedhu. Intendia mama nai ca no dha praxiat candu babbu istaiat ingui poita mudaia e chistionaia in sardu e pariat “de bidda”.
    Sa sciadada est una pessoni bona, su problema suu est ca dh’ant criada in Castedhu in is annus ’60.
    Su feli sighit poita immoi agatu dificultadi a chistionai e iscriri in sardu, ca sa lìngua naturali mia est s’italianu. Su feli est ca seu torrendi a iscuberri su campidanesu immoi ca seu bivendi in Logudoro, imparendi sa limba (a su mancu imparendi a dha cumprendi chentza ‘e mi fai torrai a nai is cosas); in prus agatu una agiudu mannu de sa connoscentzia mia de atras linguas comenti su ispanniolu, su portughesu e su frantzesu (ca dhas connosciu e dhas chistionu beni meda ca apu biviu in Ispannia, Portugalu e Frantza unus tempus), cun medas fuedhus e arregulas gramaticalis ca si podint aparagonai cun su sardu.
    Su feli est cumprendiri ca chentza sardu, no si podit cumprendi sa Sardìnnia. E chentza cumprendiri sa Sardìnnia, no dha podeus agiudai, mellorai, amparai, no dha podeus biviri.

    Bollu arrengrassiai meda Giagu Ledda po s’articulu, ca at fatu bessiri custu bisongiu de espressai custus pensamentus in sardu. Mancai apu contau meda, fintzas demasiau, ma isperu ca custu testimongiu potzat serbiri a fait arrexonai atras pessonis cumenti m’at fatu arrexonai a mei intretantu ca fia iscriendi.

    Saludus

    Andrìa

Lascia un commento / Cummenta

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato.